Vine o vreme cât toată lumea îți spune că e timpul să te însori călătorești. Te irită că se bagă alții în viața ta, știi că poți să decizi asta și singur, dar accepți să fii prezent la bal, ce poate fi rău într-o petrecere? În jurul tău, feerie. O lume de basm în care personaje exotice, de o frumusețe nemaivăzută, îți zâmbesc irezistibil și îți promit că bucuria de a le fi ales va dăinui pentru o viață. Toate te atrag și niciuna în mod special. Prieteni binevoitori îți ridică în slăvi ba pe una, ba pe alta, nu-i poți contrazice, toate au farmecul lor, te simți ca un sultan într-un harem… dar parcă ceva tot nu e bine. Și atunci apare ea! Cu privirea profundă a oceanului, părul roșu al răsăritului, tenul alb al sidefului, înțelepciunea muntelui și vocea cristalină a pârâului. Știi sigur că nu vei avea liniște până nu o vei cuprinde în brațe. Prins în mreaja emoției și dragostei, nici nu-ți dai seama că a venit miezul nopții, când oferta expiră și biletul de avion costă deja mult mai mult decât ți-ai putea permite.
Tot ce rămâne în urma ei, destinația ta aleasa ta, e un pantof de cristal. Zarurile au fost aruncate. De acum încolo vei porni în lumea mare, cu prețiosul obiect în mână, pentru a căuta candidata perfectă.
◊
Purtați pe covorul zburător al iluziilor și influențați de prieteni, povești, mode sau cele mai inedite moduri de a face publicitate, zburăm de colo colo pentru a proba pantoful nostru de cristal și a ne întoarce înapoi fără Cenușăreasa, dar cu un potop de fotografii și povești de arătat și spus la o bere. Pe prințesă n-am găsit-o. Frumoasa s-a dovedit a fi o țărăncuță simplă, dintr-o familie de-a dreptul dubioasă (ferească-ne Domnul de așa o soacră și așa cumnate!), cu o grămadă de probleme din care avem și noi destule, acasă. Trebuie să fie o greșeală, mai avem de căutat. Ignorăm realitatea și mergem pe aceeași potecă bătută de alții, fără să întrebăm, fără să deschidem mintea și ochii în fața evidenței, fără să lăsăm acasă pantoful de sticlă. Păi dacă l-am lăsa, ce am mai căuta noi în lume? Răspunsul e simplu, abia atunci am renunța la strădaniile noastre de a potrivi realitatea imaginată cumpărată de noi pe un picior căruia nu i se potrivește, am pleca fără prejudecăți, ne-am acorda timp să aflăm cu adevărat cine este aleasa noastră și, nu în ultimul rând, am afla în ce constă adevărata frumusețe a Cenușăresei.
În Overbooked, o carte de călătorie care povestește despre false ”prințese” din variate locuri sau moduri de a face turism, am găsit o mărturie care spune totul despre noi, ”prinții” călători:
Una dintre poveștile emblematice este cea spusă de cercetătoarea britanică Dianne Stadhams, după ce a întrebat o fetiță din Gambia ce își dorește să devină când crește: ”Când mă fac mare, vreau să fiu turistă” a răspuns aceasta ”, pentru că turiștii nu muncesc și pot să-și petreacă zilele stând la soare, mâncând și bând.”
Dreptul la vacanță și dreptul de a călători au devenit fundamentale pentru omul modern. Nu ne mai putem imagina viața fără ele. Faptul că avem această libertate (doar unii dintre noi, să nu uităm asta) nu ne scuză atunci când ne întoarcem dintr-o destinație fără să fi înțeles nimic și fără să ne pese de cei care ar trebui cu adevărat să beneficieze de trecerea noastră pe acolo, oamenii locului, Cenușăreasa mai exact. Mama soacră compania internațională, venită de cele mai multe ori dintr-un mediu străin, cu fetele angajații ei recrutați de pe piețele cu cea mai ieftină mână de lucru, face tot posibilul să ne întrețină iluzia și să o ascundă bine pe adevărata fiică a locului.
”Overbooked: The Exploding Business of Travel and Tourism” e una dintre cele mai interesante cărți despre turism pe care am citit-o. Autoarea, Elizabeth Becker, trece prin istoria și evoluția industriei vacanțelor, apoi, prin multe călătorii și experiențe personale, reușește să aibă o viziune cuprinzătoare asupra acestui domeniu atât de vast, controversat și complex. O sabie cu două tăișuri, turismul aduce bani și poate ajuta la dezvoltarea unor regiuni, dar pe de altă parte subminează specificul acestora și produce adevărate ravagii în zonele altădată sălbatice.
Împreună cu Elizabeth Becker călătorim prin Veneția, Cambodia, Dubai, Zambia, Kenya, Costa Rica și China, pe vase de croazieră, în safari sau într-o memorabilă excursie marca National Geographic, iar dincolo de impresiile ei de călătorie, foarte frumos povestite, aflăm mărturii și informații care ne fac pielea de găină la propriu. Cenuşăreasa o duce mai rău decât ne imaginam. Citind, avem ocazia să înțelegem mai bine tacticile și dedesubturile companiilor care oferă croaziere, situația disperată a Veneției sau indiferența față de felul în care afluxul masiv de vizitatori distruge valori culturale cum e Angkor Wat din Cambodia, în timp ce în aceeași țară se tolerează un turism sexual infantil ce situează țara pe locurile fruntașe. Autoarea nu aduce în lumină doar lucrurile dure și triste, ci și exemplele bune, cum ar fi modelul de ecoturism promovat în Costa Rica sau câteva exemple pozitive din Africa.
Ca de obicei, nu vreau să îți dau prea multe detalii, dacă te interesează cu adevărat merită să citești cartea. E bine scrisă, bine documentată, așa cum ar trebui să fie cu adevărat jurnalismul de călătorie.
Spre deosebire de alte domenii mult mai atent reglementate, ”scriitura de călătorie a devenit o extensie a industriei turismului. Cu puține excepții, articolele și secțiunile de călătorie împărtășesc același scop: acela de a ajuta consumatorii să-și cheltuie banii alergând după visul vacanței perfecte. Rareori se scriu recenzii critice; doar articole despre ce să faci, ce să cumperi și cum să te bucuri o destinație”.
În timp ce am citit ”Overbooked: The Exploding Business of Travel and Tourism” am trecut prin multe sentimente. Am fost bucuroasă, uimită, tristă, revoltată, furioasă, curioasă, entuziasmată și, de ce să nu recunosc, rușinată. Știu că și eu am tratat prea superficial anumite destinații și am fost egoistă, gândindu-mă doar la mine. Nu e atât de grav să te bucuri de vacanța ta și să alegi să vezi mai degrabă lucrurile frumoase. Nu suntem cu toții jurnaliști trimiși pe teren să descoperim adevărul. Dar dacă, în călătoriile noastre, alegem să respectăm măcar câteva principii, dacă lăsăm acasă pantoful de cristal și ne încălțăm în opinca locală, tot e mai bine decât să trecem indiferenți și suficienți dintr-un rai în altul. Asta pentru că, de cele mai multe ori, Cenușăreasa noastră nu e în rai, ci dincolo.
Cât despre ce putem face noi, ca să fim mai responsabili și mai buni, vom mai povesti pe aici.
PS: Când te gândești că am vrut să îți recomand o carte și am ajuns să scriu toată povestea asta…
Overbooked nu e singura carte pe care am citit-o în ultima vreme. Anul acesta mi-am propus să citesc mai mult și, cum pe blog voi publica recenzii care au legătură cu profilul nostru, am înființat Clubul Cititorilor Pasionați din LumeaMare – o listă separată de mail la care, dacă ești abonat, poți primi o dată pe lună recomandările mele extinse. Abonează-te aici și vei primi imediat mai multe detalii.