Ne întorceam spre casă, după o ieșire scurtă de weekend, când mi-a venit următoarea idee:

– Petra, mă poți ajuta cu ceva?

– Cu ce? mi-a răspuns ea din spate, cu o voce de parcă i-aș fi cerut să spele vase și să dea cu aspiratorul, în același timp.

– Tu ai călătorit de atâtea ori cu noi. Poate că nu a fost întotdeauna așa cum ți-ai dorit. Ai fi de acord să mă ajuți să scriu un articol în care să fii tu aceea care dai sfaturi părinților, despre cum să călătorească cu cei mici?

– Da, sigur!

– Vrei să te gândești puțin la asta și apoi să vorbim?

– …

– Petra?

– Da, da, o să mă gândesc, a mai spus ea, apoi s-a afundat din nou în lectură.

Nu s-a gândit. Așa că, atunci când am ajuns acasă, m-am prezentat cu pixul și cu foaia în mână și i-am spus că o să-i iau un interviu. A părut încântată de idee. Nu-ți voi reproduce exact conversația, dar voi extrage în cele de mai jos cele mai importante sfaturi sau idei care au ieșit la lumină. N-am judecat, n-am oftat și n-am filtrat. Citește și ține cont că acestea sunt recomandările unui copil de treisprezece ani, cred că destul de bune și de sincere.

Sfaturile unui copil către părinții călători.

1. Atunci când pregătiți o vacanță în familie, lăsați copiii să aleagă mai mult ceea ce vor ei să facă.

Nota editorului: Ca să reușești asta, trebuie să știi cum să asculți și să ții cont cu adevărat de ceea ce-și dorește copilul, să renunți la ideea că tu știi ce e mai bine pentru el și să înțelegi că aveți nevoi și priorități dferite. E de la sine înțeles că vacanțele tale nu vor mai fi la fel ca înainte, dar știi ceva? S-ar putea să-ți placă mai mult așa.

2. Renunțați la muzee, cu excepția celor interactive.

Nota editorului: Știu că e greu. Ori ești suficient de abil încât să transformi tu un muzeu de artă într-unul interactiv, inventând un joc sau ceva ce poate ține în priză copilul (la noi a mers asta doar până la o anumită vârstă, după aceea a refuzat categoric orice propunere), ori chiar cauți doar muzeele de știință sau cele destinate copiilor, multe orașe au așa ceva, din Amman până în Paris.

3. Luați jocuri la voi și jucați-le împreună. Nu faceți prea multe lucruri într-o zi, păstrați ceva timp pentru a-l petrece împreună (și a vă juca)

Nota editorului: am făcut la un moment dat o listă cu jucării pentru călătorii aici. Copilul mai mare știe să-și ia singur jocurile interesante, dar nu te baza pe asta, pune și tu ceva la tine în bagaj, în eventualitatea în care în ultima clipă le uită sau hotărăște că nu are nevoie de ele. Când e mic, nu uita că jocul poate să însemne și o simplă hârjoană sau fugăreală. Foarte multe idei găsești într-o carte minunată care se cheamă chiar așa: Rețete de jocuri.

4. Nu alegeți trasee lungi, prea dificile sau plictisitoare.

Nota editorului: Petrei nu-i place să meargă mult, nicăieri, nici prin orașe, nici pe munte. Preferă o cățărare sau o via ferrata, nu un urcuș susținut sau o potecă ce pare să nu se mai termine. Când era mică o mai duceam cu povestea. Când a crescut a început să-mi spună ea mie povești, doar-doar o trece timpul mai ușor. Mai multe despre cum e să mergi cu copiii pe munte găsești în cartea pe care am recomandat-o de curând, despre drumeții montane în familie.

5. Cumpărați multe suveniruri.

Nota editorului: ups! Singurul sfat pe care pot eu să-l dau, dacă ai un copil așa pasionat de shopping ca al meu, e să-l înveți măcar să evite chinezăriile și să cumpere produse create de localnici. Bineînțeles că va prinde repede ideea și va veni cu zâmbetul acela mieros la tine, atingându-ți coarda sensibilă: ”e făcut manual, vezi, nu e o porcărie.”

Petra a călătorit alături de noi de când avea mai puțin de un an – la munte, la mare, în deșert sau pe ghețari, în orașe sau în sate, cu avionul pe trasee scurte sau foarte lungi, cu mașina la fel, cu trenul, cu barca sau cu calul. Și totuși, când o întreb acum cum definește vacanța ei ideală, îmi răspunde că e una care include parcuri de distracție, muzee interactive, timp pentru a sta împreună și cât mai multă bălăceală. Dacă o pun să aleagă între Chile și Bulgaria, alege Bulgaria și Balcic fără să clipească – pentru că acolo am revenit, ne-am creat o rutină, ne-am bălăcit cât s-a putut și am avut foarte mult timp de petrecut împreună, fără grabă și fără efort. Nu uita că orice copil e unic, cu interesele lui și plăcerile lui, că nu tot ceea ce speri tu că va învăța se va prinde. Vine imediat și sfatul meu, unul și bun.

Cel mai important sfat de la o mamă călătoare.

Petra a făcut un călător mai bun din mine, de-a lungul anilor. Am învățat multe de la ea și aș putea să îți dau mai multe sfaturi, așa cum am mai și făcut-o până acum. Dar dacă e să aleg unul și cel mai important, acesta este următorul:

Călătorește cu copilul de la bun început, nu amâna nicio clipă.

Timpul trece groaznic de repede și nu ai la dispoziție mai mult de treisprezece – paisprezece ani. Dacă ți se pare mult, gândește-te cum au trecut ultimii zece ani din viața ta. Cu cât e mai mic copilul, cu atât e mai ușor, mai flexibil, mai curios. Cu cât crește, cu atât devine mai independent, iar asta e bine, nici nu-ți dorești să fie altfel. Doar că ajungi destul de repede în situația în care îți spune verde în față că se plictisește și că nu mai are chef să meargă cu tine, oricât de interesante și aventuroase ți s-ar părea vacanțele voastre în familie. Ține minte asta când spui că e prea devreme sau că veți călători când mai crește.

Ajustează-ți așteptările pe noua realitate și profită cât poți, nicio destinație sau o atracție turistică nu e mai importantă decât ceea ce chiar și Petra a subliniat foarte bine: timpul petrecut împreună. Timpul pe care îl aveți împreună atunci când sunteți departe de casă și de griji – acesta este cel mai important câștig. Restul sunt bagaje și efecte secundare.

La final vreau să te rog un lucru: întreabă-l pe copilul tău, indiferent ce vârstă are, ce sfaturi ar da unor părinți iubitori de călătorii și scrie-mi mai jos, într-un comentariu, ce a răspuns. Abia aștept să citesc!

Mai multe sfaturi și povești despre călătoriile cu copii (între 0 și 13 ani) vei găsi în cartea pe care o scriu acum și care sper să fie gata la începutul anului 2017. Până atunci, dacă ai experiențe și sfaturi de împărtășit cu mine, din propriile tale vacanțe în familie, nu ezita să îmi scrii sau să lași un comentariu. În cartea mea voi include și exemple sau alte modele de părinți și călătorii, dincolo de cele învățate și trăite de noi, cred că e important să existe mai multe puncte de vedere.

Până e gata cartea, nu ezita să îmi scrii și dacă ai întrebări, temeri, dubii, nevoie de o încurajare sau mai multe idei pentru o destinație anume. Voi face tot posibilul să te ajut.