Știi cum e atunci când intri în librărie fără niciun plan, vezi o carte pe care o vrei de mult și despre care ai auzit numai de bine, pui mâna pe ea cu gândul că o vei cumpăra și, deodată, altceva îți atrage atenția? Așa am pățit eu cu Dracula’s Kitchen, de Vlad B. Popa. Nu auzisem nimic nici despre ea, nici despre autor, dar am citit câteva rânduri și mi s-a lipit de mână. Am ales-o pentru că mi-am spus că îi va plăcea cu siguranță și lui Alex, după ce o voi ”verifica” eu. Și tare drag mi-a mai fost să o verific, pagină cu pagină, de la o copertă la alta. Cartea e superb scrisă și combină realitatea cu fantezia sau cu legendele, așa cum știi că îmi place și mie să fac uneori. Dar mai presus de toate, te face să-ți amintești gusturile din copilărie, să iubești sufletul cald al românilor, să îndrăgești personajele de parcă le-ai fi cunoscut personal și să citești cu o poftă mereu crescândă: poftă de ducă, de bucate delicioase, de natură. Are și povești cu vampiri, pentru amatori, dar nu asta mi se pare cel mai important.
Neștiind despre ce e vorba, eu am cumpărat ediția cu text și atât, am aflat abia apoi că există și o variantă combinată cu poze și rețete. Cred însă că pentru mine a fost mai bine așa, poate că nu mi-aș fi creat eu imaginile în minte cu atâta precizie și nu mi-aș fi dat seama ce talent de povestitor are Vlad B. Popa, dacă m-ar fi derutat imaginile superbe. După ce a citit-o și el, Alex a zis că se aștepta la mai mult de la rețete. Lui i-ar fi trebuit cealaltă variantă, clar. Oricum, ideea de a crea un roman-album-carte de bucate mi se pare ambițioasă și extraordinară. Sunt fericită că l-am descoperit pe autor și, acum că Facebook mi-a arătat că trăiește în Vatra Dornei, îmi pare rău că n-am citit-o mai devreme și n-am știut când am fost pe acolo, de vreo trei ani anul acesta. Cine știe, poate îl felicitam personal, dacă era disponibil.
Dacă iubești România și bucatele noastre tradiționale, nu rata cartea asta. Și nu citi pe stomacul gol sau fără un pahar de palincă alături!
