Am ajuns la Rovinj în toiul verii și în plin sezon turistic. Veneam dinspre munții Dolomiți și ne propusesem să nu stăm mai mult de două nopți în Rovinj și încă vreo trei-patru în restul Istriei, cât să ne încălzim puțin oasele la soare. Ne-a plăcut atât de mult orașul acesta că nu am mai plecat mai departe. Am reconfigurat traseul și am prelungit șederea. Având mai mult timp la dispoziție, am descoperit momentele din zi în care străzile nu sunt asaltate de turiști, plajele și golfurile mai puțin bătute, activitățile care conservă tradițiile vechi și cele mai frumoase apusuri și răsărituri. În acest articol îți voi spune cum e mai bine să ajungi acolo, ce poți să faci, ce să guști și cum să te bucuri de o altfel de Veneție, fără să te calci pe picioare cu toată populația Babilonului. Istria este parte din Croația, dar a fost de-a lungul timpului ba a romanilor, ba a bizantinilor, francilor, venețienilor, habsburgilor sau iugoslavilor, ba sub fasciști, ba sub comuniști. În ciuda unei istorii complicate, istrienii au găsit puterea să-și revină și să pună pe picioare un mecanism al vacanțelor foarte bine uns. Când te afli acolo nu simți nimic din amintirile sumbre ale soartei lor și, dacă nu ai da peste tot de alți călători, ai putea chiar să te întrebi în ce secol și în ce țară te afli.
Cum ajungi:
Pe șosea, poți ajunge cu mașina fie dinspre Italia, prin Trieste (cum am venit noi, după ce am petrecut o săptămână în Dolomiți), fie dinspre România, prin Zagreb (caz în care ai nevoie de două zile, cu o oprire în Belgrad sau unde crezi tu că e mai bine pentru tine, sunt în total 1230 de km). Noi am avut o surpriză neplăcută la întors, când am descoperit autostrăzile blocate de miile de mașini în care se întorceau, pentru vacanță, popoarele muncitoare către țările lor mai puțin bogate. Atenție așadar ce variantă alegi, dacă te decizi să conduci în plin sezon.
Dacă preferi să zbori, vestea bună e că există zboruri prin Croatia Airlines din București, vestea proastă (cel puțin la momentul în care am căutat eu) e că zborurile către Pula (nu fac glume proaste, așa se cheamă cel mai apropiat oraș și aeroport de Rovinj) durează destul de mult. Compania a anunțat recent că în timpul sezonului vor exista și zboruri directe, să vedem. Mai există varianta să zbori până la Zagreb sau până la Veneția și de acolo să închiriezi o mașină. Dacă vrei să explorezi împrejurimile orașului și să descoperi plajele mai puțin populate, te ajută să fii mobil.
Iată și lista tuturor aeroporturilor apropiate de Rovinj:
Pula (38 km, aprox. 40 de minute)
Rijeka (124 km, aprox. 1 oră și 45 de minute)
Zagreb (250 km, aprox. 3 ore)
Ljubljana (188 km, aprox. 2 ore și 15 minute)
Trieste (107 km, aprox. 1 oră și 40 de minute)
Veneția (256 km, aprox. 3 ore)
Din anumite locuri poți ajunge și cu autobuzul (din Pula sau din Trieste – un site pentru rezervări e autostazionetrieste.it).
Dacă nu ai mult timp la dispoziție și nici chef de explorat, există și varianta de zbor până la Veneția și de acolo traversezi direct pe apă, un feribot face cel mult 3 ore. Detalii poți găsi pe venezialines.com.
Unde te cazezi:
În Rovinj chiar merită să îți găsești o cazare aproape de orașul vechi. Noi nu ne-am aranjat nimic înainte, am dat întâi un tur cu mașina ca să înțelegem distanțele și să ne localizăm față de centru, apoi am parcat undeva și am început să bântuim pe niște străduțe liniștite, în partea mai nouă a orașului și ceva mai sus de port. Îți amintesc că eram în plin sezon, dar nu ne temeam că nu vom găsi ceva convenabil. Întrebând din poartă în poartă, nu a durat mult până când am descoperit un apartament într-o vilă, cu loc de parcare, o bucățică mică de curte cu o tufă mare de lavandă și cam tot confortul de care aveam nevoie pentru câteva zile. Ne-a costat în jur de 30 de euro pe noapte. La banii ăștia am ignorant un ușor miros de subsol sau chiar faptul că apartamentul era cumva sub nivelul pământului. Din păcate n-am reținut cum se chema vila, dacă avea vreun nume, și am pierdut datele de contact.
În apropiere de Rovinj există și mai multe campinguri, am vizitat doar unul și nu ne-a plăcut pentru că era prea mare și aducea a stațiune all inclusive, dar dacă te interesează în principal plaja poți să alegi ceva din lista de campinguri.
Plimbări prin Rovinj
Aș fi privit la orice oră din zi și din noapte orașul înghesuit pe mica peninsulă de piatră și calcar, cu casele sale venețiene ridicate pe înălțime, parcă una deasupra alteia. Aș fi petrecut ore nesfârșite pe străzile înguste care urcă spre Catedrala Sv. Fuma (Sf Eufemia, sfânta patroană a orașului), m-aș fi pierdut prin micile magazine și galerii, unele chiar frumoase și cu mărfuri ceva mai creative și mai interesante ca în alte părți. Dar am făcut tot posibilul să înotăm împotriva curentului și să evităm orele pline. Uneori m-am trezit devreme și am admirat orașul de la distanță, alergând pe malul opus, pe partea cu pontoane, plaje și păduri de pin. Alteori l-am convins și pe Alex să facem o baie atunci când nimeni altcineva nu strica luciul apei și nimeni nu venea să ne taxeze pentru scurta noastră prezență pe plaja amenajată. De câteva ori am trezit-o chiar și pe Petra devreme, am dat fuga în citadelă și am fost primii clienți matinali la cafeneaua noastră preferată, cu măsuțe și perne așezate într-un echilibru precar, chiar pe stânci. Cafeaua sau ceaiul de dimineață au fost și mai bune după o baie lungă în mare, restaurantele de pe țărm având scări de metal pe care puteam să coborâm fără să ne lovim de pietre. Seara am ales de cel puțin două ori să prindem apusul pe apă, într-o barcă, admirând culorile calde în care se răsfăța orașul, ca un mușuroiul multicolor și vesel. După ce se lăsa noaptea atmosfera devenea foarte plăcută pe străzile romantice. Tinerii ieșeau pe maluri, cu lumânări și o sticlă de șampanie pe care o împărțeau cu stelele și sunetul valurilor ce se loveau de stânci. Într-o piață, o școală de dans invita lumea la mișcare. Iar într-o zi de sărbătoare (cred că era duminică), au apărut vânzătorii ambulanți de mâncare și un șir lung de mese pe un ponton la care m-am bucurat să văd și oameni de-ai locului, nu doar turiști.
Click pe poze pentru a le vedea mai mari, în galerie:
Cu batana la masă
Batana este o barcă tradițională, cu fundul plat. Într-un port în care poți să admiri tot felul de piese plutitoare moderne și motorizate, apariția micilor bărci la ceas de seară, însoțite de trubaduri, e ceva ce nu poate să nu atragă atenția. În Rovinj există un muzeu dedicat acestui meșteșug – Batana Eco-Museum. Tot acolo îți poți organiza o cină specială care începe cu o mică plimbare în barcă și continuă la Spacio Matika, un loc cu mâncare tradițională și cântece vechi. Trubadurii te însoțesc pe tot acest parcurs și sunt cei care te transportă cu adevărat în trecut, măcar pentru puțin timp. Spàcio, în dialectul local, înseamnă tavernă, cramă. Chiar așa fabricată pentru turism cum e, această experiență este poate că cea mai autentică din tot ce poți încerca în Rovinj.
Pentru detalii și prețuri poți studia aici: www.batana.org/en/the-batana-eco-museum/spacio-matika-spacio/prog
Click pe poze pentru a le vedea mai mari, în galerie:
Alte plimbări pe apă, pe lângă Rovinj:
Când treci prin port tentațiile sunt nenumărate. Ți se oferă plimbări pe apă la apus, plimbare cu semisubmarinul de sticlă (Glass Dolphin) sau plimbări mai lungi, pe Canalul Lim. Cum spuneam și mai sus, n-am zis nu și a fost o plăcere să privim orașul sau insulele din jur din toate unghiurile posibile. Doar la ieșirea cu semisubmarinul ne-am opus, ne-am dat seama imediat că e o păcăleală cam scumpă, pentru copii, dar am lăsat-o totuși pe Petra să meargă. Ea a fost încântată. Limski Kanal, denumit în multe ghiduri fiord (atât cât poate fi un fiord adânc de 12 km, larg de circa 600 m și flancat de coaste de 60-100 de m), nu e chiar atât de spectaculos pe cât vrea să pară, dar incursiunea cu vaporașul de lemn până acolo a fost destul de plăcută. Poate a ajutat și sticla cu un fel de rachiu local pe care căpitanul o tot plimba printre pasageri, nu știu. Cert e că nici tot rachiul din lume n-ar fi putut să mă facă să ignor figurinele de plastic și kitschul cadourilor pe care le puteai achiziționa de la una din atracțiile traseului, o așa zisă peșteră a piraților. Măcar ne-am distrat, iar spre finalul zilei am primit și niște delfini, bonus.
Click pe poze pentru a le vedea mai mari, în galerie:
Hai că ajung și la plajă
Deși ne plac marea, vara și soarele, noi nu suntem genul care să stea pe plajă de dimineață până seara și nici nu ne impresionează până la lacrimi un nisip extra fin. Am preferat dintotdeauna plajele cu pietricele pentru că în preajma lor apa e întotdeauna mai limpede și mai frumos colorată. Așa că în Rovinj nu te-aș invita neapărat la bronzat. Există două plaje frumoase, dintre care una e dotată cu șezlonguri și umbreluțe la un preț pe care eu nu l-aș plăti niciodată. Mai există niște pontoane de beton pe care poți să-ți îndrepți oasele ca un fachir, dacă ții neapărat. O listă bună cu multe detalii și indicații am găsit aici www.rovinj.co/en/meet-rovinj/beaches
Ne-a plăcut mai degrabă să intrăm în apă direct de pe stâncile din oraș sau să ne urcăm în mașină și să căutăm în împrejurimi. Și am găsit două locuri care ne-au fost pe plac.
Plaja Palud
E o plajă pustie la care ajungi trecând mai întâi, fără să faci gălăgie, printr-o rezervație ornitologică. Mașina se lasă într-o parcare și se mai merge puțin pe jos, circa zece minute. Pentru pasionați există un observator și, chiar dacă nu am stat prea mult, am văzut păsări pe care le regăsești și la noi, în Delta Dunării. Plaja e pustie, sălbatică și cu adevărat pietroasă, adică alcătuită din bolovani mari. Un sigur iaht ne-a incomodat, undeva pe apă, la bordul căruia își prezenta podoabele un bărbat nud, o priveliște pe care ajungi să o accepți ca naturală, cel puțin în Croația.
Hartă aici:
Plaja Cisterna-Palú Beach Bar LUAN
Ți-am scris toată denumirea ca să știi cum să o cauți pe hartă. E aproape de Palud, pe același drum care se bifurcă la un moment dat. Plaja aceasta e din aceea cu pietricele multe și rotunde și apă care se adâncește destul de repede, numai bună pentru cei care vor să și înoate. Lângă plajă e un bar, dacă te pocnește o foame sau o poftă de o bere rece.
Noi n-am reușit să încercăm asta, dar știu că există trasee de bicicletă pe care se poate ajunge la aceste plaje, poți să studiezi aici: www.rovinj.co/en/rovinj-bike-experience/ sau să cauți detalii despre Saint Eufemia Trail.
Alte atracții pe lângă Rovinj: Motovun și Vrsar
De la Rovinj până la Motovun, un sat situat spre interiorul peninsulei, sunt 46 km pe care îi faci în aproximativ o oră. Vrsar e mai aproape, la 29 de kilometri și e situat tot pe coastă, dar între cele două ți-aș recomanda Motovun. În Vrsar am poposit doar spre final de zi și n-am apucat să explorăm decât zona portului, un loc ce ne-a amintit de bazarele împopoțonate cu mult prost gust de pe la noi. Orașul ridicat și el pe o culme părea mai interesant de atât, dar n-am mai avut vreme să-l descoperim la pas. În schimb, pentru Motovun am alocat câteva ore bune și ne-am bucurat pe îndelete de aleile lui surprinzător de libere, de artizanatele parfumate cu lavandă și magazinele cu tot felul de degustări de uleiuri cu trufe și, în cele din urmă, de un meniu care includea la rândul lui trufe. Zona este renumită petru asta, dacă te interesează poți chiar să participi la o vânătoare de trufe. Iar de sus, din orașul cetate, cățărat pe un deal și înconjurat cu două rânduri de ziduri, poți admira valea verde a fluviului Mirna.
Click pe poze pentru a le vedea mai mari, în galerie:
Ce mănânci
Gastronomia croată a primit infuzii de gusturi, mirosuri şi tehnici culinare de la italieni, turci, austrieci şi unguri, rezultând o bucătărie locală pe care nu o poţi uita prea uşor. Istria nu face opinie separată, ba mai mult, se spune că bucătăria istriană este cea mai bună, din toată Croația. Ca peste tot în lume, o poți descoperi acolo unde te aștepți mai puțin, iar pentru asta e bine să eviți restaurantele de la faleză sau din port.
Trufele, prosciutto (pršut), uleiul de măsline şi pastele sunt cele patru vedete pe care bucătarii le combină pentru a-ţi gâdila în mod plăcut papilele gustative. Nu lăsăm deoparte nici fructele de mare şi peştele, că doar suntem la ţărmul Mării Adriatice. Adaugă neapărat pe listă şi vinul croat, malvasia şi teran, alb şi roşu, ca de mărţişor.
Încearcă pastele locale (pljukanci şi fuži) în diferite combinaţii, neapărat cu trufe, mai ales dacă ajungi în Motovun, sau langustinele/creveţii cu sos buzara (un amestec de ceapă dulce, usturoi, ulei de măsline, vin, pesmet şi pătrunjel tocat).
Un pahar cu vin şi nişte felii de pršut, tăiate pe loc, chiar în piaţă, te transformă pe loc într-un istrian sadea sau dacă nu, vei avea parte de un dejun de care îţi vei aminti cu plăcere.
Dacă nu te hotărăşti ce să faci, să bei un pahar cu vin sau să mănânci ceva, le poţi combina şi atunci ceri o supa istriană. Servită într-un vas specific – bukaleta – supa este un vin roşu aromat (teran) cu usturoi, ulei de măsline, piper, zahăr însoţită neapărat de felii de pâine de casă prăjită.
Dacă vrei să duci un strop de Istria la tine acasă, târguieşte-te în piaţă pentru un borcan cu trufe albe şi miere cu lavandă.
Ce altceva mai poți face în Rovinj
Alte activități pe care ne-ar fi plăcut să le încercăm, dacă am mai fi avut niște zile în plus:
- Scufundări în căutare de vechi relicve (nave scufundată) sau pe lângă insula Porer. Poți să afli prețuri și mai multe detalii aici http://www.diving-rovinj.com
- Echitație și ture călare. Am găsit un centru care pare să fie serios – Moncerlongo Ranch and Agrotourism: http://www.moncerlongoranch.com
- Plimbări cu bicicleta: http://www.rovinj.co/en/rovinj-bike-experience
- Zbor cu parapanta în tandem, din Motovun: http://www.istraparagliding.com
- O plimbare cu un trenuleț vechi din Vižinada pe un traseu ce pare foarte frumos, pe linia Parenzana line, până în Motovun: http://www.parenzana.hr
- Vânătoare de trufe în varii forme http://www.trufflehuntingcroatia.com
- Cursuri de gătit http://www.eatistria.com/cooking-classes sau degustări de vinuri http://www.eatistria.com/wine-tours
După cum vezi, pentru Rovinj e imposibil să crezi că ar putea să-ți ajungă două–trei zile. Cât despre Istria și Croația, știu sigur că au încă multe, foarte multe de oferit, pentru toate tipurile de călători. Am fost pe coasta Dalmată, am vizitat Plitvice Lakes, și mai avem încă cel puțin o sută de motive să ne dorim să revenim.