După fanteziile din ziua anterioară, cu urși hipioți și mulți kilometri la deal, pe uscat și pe noroi, următoarea zi se anunța ca o ploaie ușoară de vară. Aveam în program o degustare de vinuri la Villa Vinea, la 14 kilometri distanță de Cund, apoi un prânz și întoarcerea înapoi la Valea Verde Resort. Iar în ultima zi ne aștepta din nou un drum lung, prin Biertan, Moșna și Hosman.
Drumul către cramă a fost într-adevăr ușor, cu excepția unui deal pe care a trebuit să-l urcăm pentru a ne merita vinul. Eu nu beau decât atunci când știu că nu mai am nimic de condus, fie că e vorba de mașină, bicicletă sau cal, așa că am luat doar câte o gură din fiecare sortiment de vin, să văd cu cine am de-a face. Impresiile au fost amestecate, câteva vinuri mi-au plăcut, altele, chiar dacă am observat că aveau premii, nu m-au impresionat. Dar locul era frumos și ploaia de vară de care am pomenit s-a declanșat chiar atunci când am ajuns, pregătindu-ne un aer curat și un peisaj proaspăt și verde, așa cum se vedea el din turnul cramei. După degustare am coborât înapoi dealul pentru a merge la un restaurant, iar ploaia s-a arătat din nou îngăduitoare cu noi, revărsându-se cu cea mai mare furie atunci când eram deja la adăpost. Când s-a mai liniștit puțin, ne-am hotărât că nu ne mai sperie și am decis să pornim la drum, înapoi spre cazare. Am ajuns cât se poate de uscați și relaxați. Nu știu alții ce gândeau, dar eu începeam să mă întristez, simțind cum se apropie sfârșitul aventurii.
În ultima zi am folosit cu toții microbuzul până la Biertan și, după o vizită în cetate, am pornit pe drumurile pe care le mai știam de când fusesem la Alma Vii, către gospodăria bio de la Moșna. M-am bucurat mult să-i revăd pe Willy și Lavinia Shuster, iar de data aceasta am avut timp și pentru un răsfăț culinar. Pe masa în aer liber s-au pus brânzeturi de casă proaspete și maturate, salată culeasă din curte, pâine caldă din grâu măcinat pe loc asortată cu cel mai bun unt pe care l-am gustat vreodată, limonadă de rubarbă și tot felul de dulcețuri încântătoare. Nu cred că putea fi un mod mai bun de a sărbători întreaga plimbare în Transilvania.
Aventura mea pe două roți s-a încheiat aici. Știam deja cu ce urcări ar fi trebuit să mă lupt la întoarcere, pe drumul spre Alma Vii și mai departe, către Zlagna, așa că am ascultat de sugestia organizatorilor și m-am retras în mașină. Am privit munții Făgăraș apărând în depărtare, pe frumoasa vale a Hârtibaciului, am ascultat o doamnă dintr-un sat cântând spontan în engleză, pentru turiștii americani din grup, am mai făcut un popas la Moara din Hosman și, în cele din urmă, am încheiat oficial turul în Sibiu.
Poate că nu au fost cele mai aventuroase două zile, dar nu au fost cu nimic mai prejos decât toate cele care trecuseră deja până atunci. Cât despre mine, am văzut ce pot și cât pot, dar ce mai important e că am înțeles că aș putea și mai mult, cu mai mult antrenament și suficientă voință. Ba nu, cel mai important e că am decis că a călători pe bicicletă va deveni un obicei de care mă voi ține, la un moment dat, cu aceeași pasiune și plăcere pe care am văzut-o și admirat-o la tot grupul pe care am avut bucuria să-l cunosc.
Mulțumesc încă o dată Ionuț Maftei și Oana Soare, sufletele CarpatBike, pentru șansă, pentru toate poveștile care s-au născut în urma acestei aventuri și pentru locurile frumoase pe care m-ați ajutat să le descopăr, în #ecoromânia.
*Nu uita că am dedicat anul acesta României şi că poţi să ne urmăreşti paşii în social media, folosind hashtagul #ecoromania. S-au adunat între timp mai multe aventuri și mai urmează.
Aceast tur a fost organizat de CarpatBike.
Mai multe fotografii din Transilvania se vor adăuga treptat şi în albumul de pe facebook.
Citeşte şi:
Transilvania pe bicicletă (1) – introducere
Transilvania pe bicicletă (2) – Braşov – Tălişoara
Transilvania pe bicicletă (3) – Tălișoara – Viscri
Transilvania pe bicicletă (4) – Viscri – Sighișoara
Transilvania pe bicicletă (5) – Sighișoara – Cund